Ziua in care n'am putut sa mor:

- Mi'e dor de tine.
- Serios?
- Da.
- De ce?
- Nu stiu. Dar mi'e dor de tine.
- Mi'e frica.
- De ce?
- Nu stiu. Dar si mie mi'e dor de tine.
- Atunci hai.
- Unde?
- Nu stiu. Hai.
- Bine.

...nu sthiu ce vreau...sau poate sthiu dar mi'e frica sa recunosc sau sa o spun in gura mare, sa urlu ca vreau sa... adica... sa urlu ca cineva sa ma auda si apoi sa ma contrazica, sa'mi zica : "nu e bine...mai gandeste'te!" sau poate chiar nu imi doresc chestia asta...sau poate ... de ce ar trebui sa ma auda cineva? ca sa ce? noi nu contam pt nimeni...suntem o generatie de egoisti, chiar daca nu vrem sa recunoastem...da...pt ca asa suntem...si sa dau un exemplu: niciodata nu am inteles de ce cineva vrea sa mearga cu mine la cumparaturi, ca eu sa'mi iau ceva iar acel cineva sa stea si sa se uite, sa'si dea cu parerea: "da, iti sta bine..." sau "vai ce naspha iti vin blugii pe cur" ... "vaaai...ce bine iti sta in rosu" cand eu sthiu f f bine ca in rosu arat ca dracu, pt ca ma face palida... buun...sa revenim...na ca nu mai sthiu de unde am inceput! o secunda... mda...nici dupa ce am recitit ce am scris nu pot sa'mi dau seama unde vreau sa ajung! Cred ca nimeni nu sthie, nici la o maturitate tarzie, nu stie ce vrea cu adevarat de la viata...nici pe patul de moarte nu sthim, cred, cu exactitate ce vrem cu adevarat...sau ce vrem in urmatoarele ore de inspirat si expirat... de ce mi se spune: "gandeste'te ce vrei cu adevarat de la viata si pe urma mai vorbim" ... de ce? in primul rand, uita'te in oglinda , si zi cu voce tare ce'ti doresti... apoi, uita'te si peste un an, si trageti un glonte'n cap...asa am sa fac eu...maine ... da... aici vroiam sa ajung :

***imi semnez sentinta la moarte...simtindu'ma extrem de bine fiindca moartea mea o sa fie onorabila... in liniste si ferita de ochii lui... i'am zis de multe ori, ca vreau, imi doresc sa ma marit cu el... maine am sa mi pun o oglinda in spate una in fata si am sa rostesc asta cu voce tare... si am sa vad, porbabil, cum fata ma tradeaza sau nu...cu mi se ridica parul la spate, si cum imi cade zambetu' instantaneu... acum sthiu ce vreau... dar peste cativa ani am sa'mi aduc aminte, cu placere sau nu, ca, odata, mi'am dorit sa ma marit cu el... e ciudat nu? pe 1 audust 2012 am fixat data nuntii... acum nu mai avem nasi ... ;) ma gandeam ca...ce copil sunt uneori... sau... ce mint! oare eu chiar imi doresc asta? acum DA! da?
Te iubesc! mult...