Iti spun... Ia'o te rog pe unde ai venit, calca pe mulajul urmelor lasate la venire, iesi usor ca o adiere, ca un fum dens si din ce in ce mai rar. Daca n'ai unde sa stai sau daca te simti pierdut o sa ai intotdeauna loc in gandul meu. Simpla forma si modelul unui lucru in devenire, desenat in mintea mea atat de clar si totusi lipsit de concretitudine, ma ambitioneaza sa domin si sa uit. In clipa in care iubirea si despartirea ne'au omorat, si'am zburat doar c'o aripa, cultul trairii puternice m'a doborat. Am ucis prin chinuri si am secat prin sete, respingeri voluntare, forme autentice de autotortura si autonegare, am sapat in suflet tunel de iesire si am pierdut amarnic... Mirosul esecului ma copleseste, imi anihileaza simturile. Acum imi umblu in camarile sufletului, stiu ca nu e bine, mi'ar placea sa adorm... Am mainile asa de reci si tremur. Ma uit la pahar. Ce iluzie!!!