1 martie a fost un alt 14 februarie...

A nu stiu cata zi moarta, a nu stiu cata noapte pierduta, a nu stiu cata terapie cu mine. Percep, din nou, cum toate trec pe langa mine, fara sa mai simt nimic. Desigur, eu sunt de vina, evident. E asa usor sa fii fericita. Asa am auzit. Dupa mine, acum ma scuz, dar cred ca asta facem cu totii, sa parem mai buni in fata noastra. Cui ii pasa, in fata mea pot fi bucuroasa sau nu, tot stiu ce gandesc, intr'un mod rece si fara prostii. Ma doare capul si nu stiu de ce, pana si simtul umorului mi l'am pierdut. De multe ori, ma intreb dimineata daca ziua asta va fi mai grea decat cea de ieri. Pana acum asa a fost. Sa vad ce va fi azi.

Cand se rupe o relatie, se rupe si o parte din mine. Aseara am plans incet fara sa ma vada cineva, pentru tot ce nu va mai fi. Rascrucile celor pe care ii iubesc sunt si ale mele, desi nu ar trebui. Tristetea lor e si a mea, bucuriile la fel. Sunt un burete care absoarbe tot si nici macar nu vreau sa stiu daca e bine sau rau. Sfaturile pe care le'am dat au fost molcome ca sa nu strivesc sufletelul care mi se asezase in palma. In realitate as fi vrut sa pun mana pe telefon si sa'i urlu ca face o mare greseala ; dar si imbecilul mi'e drag ca'l stiu de o viata si e un om bun. Cine a gresit? Probabil ca nimeni, asa a fost sa fie. Cele mai grele despartiri ale mele au fost ca niste pumni primiti in piept ; toate m'au pus la pamant pentru o vreme. Dar de fiecare data am mai invatat cate ceva. Unii numesc asta maturizare, eu doar resemnare. Daca nu astepti nimic de la nimeni nu mai poti fi dezamagit. Pacat ca uneori mai uit asta. Si nu din cauza barbatilor am suferit cel mai mult, ci a femeilor ; niciun barbat nu stie sa loveasca asa de bine cum o face o femeie. Si acolo sunt cele mai bune. Probabil de asta le si iubesc atat de mult. Perfectiunea cautata peste tot si adeseori atinsa. Astazi ne vom urca in masina ta si vom fugi de ce e urat. Vom merge la 12 noaptea in Romana si vom opri sa bem un whisky intr'un bar. Si apoi ai sa ma duci acasa, eu am sa dorm adanc; sa ma trezesti. Maine vei merge in fata studentilor si le vei zambi crispat. Si te vei obisnui cu noua ordine si o vei uita pe cea veche, ce va deveni straina. Eu voi fi langa tine pana te vei obisnui sa razi din nou. [ pacat ca ... pe mine nu ma invata nimeni sa rad... si nu pt. ca nu ar exista cineva care sa faca asta... ci poate pt ca nu acept ajutorul nimanui... mi'e bine singura... mi'e foarte bine singura]