Ceva vechi, ceva nou si ceva de imprumut ... [ Hai nu incerca sa ma pupi ... ]

In fiecare noapte imi aprind ultima tigara in compania cutiei cu lapte. Ma uit la monitor ca tuta sau scriu pe blog. Pun o piesa pe repeat si scriu in nestire. Sunt cateva piese care ma dor... Nu stiu daca este corecta descrierea de "durere", dar cand incep piesele alea, parca ma strapunge cate o minisageata cu de toate: tranchilizant, venin, ura, dragoste, uitare, teama... Toate adunate'ntr'o piesa. De obicei, la ultima tigara ma dor plaminii. In ultimul timp, am fumat mult, inutil, efectul de calmant a trecut inca de pe la 16 ani. As vrea sa'ti mingai fruntea si sa'ti spun ca finalul e unul fericit, dar nu pot, nu'mi ingaduie fiinta. Si se duce o lupta in mine... Si sunt furtuni si avalanse, soare si mare calda, rafale de nisip ce'mi inteapa fata... Cam asa e sufletul meu la 2 dimineata... la ultima tigara. Adorm greu si uit sa mai visez frumos. Dupa,ma asez ascunsa intr'un colt al patului si debitez. Orice'mi vine'n suflet. Nu mi'e frica de ce va fii. E o prostie sa'ti fie frica... Pentru ca de fiecare data cand am simtit angoasa, durerea a fost in final mai mare. Si vocea ta... Am stins tigara si am ramas in gol. Prapastia nu se mai termina si tot cad. Ce senzatie de inconstienta ma cuprinde, uneori. As vrea sa cad mai repede chiar daca agonia este placuta... Si, pana la urma, ce este fericirea?

E printre putinele dati ... in care nu'mi pun intrebarea: oare e bine? Ma simt bine ... linistita ... fizic si sufleteste ... simt in fiecare minut acel tremur pe care l'am simtit atunci in tot corpul .