Din pacate, se pare ca, uneori, eu nu reusesc sa gasesc pe nimeni care sa stie ce sa spuna. Asa ca ma inchid in mine. Sunt mereu "bine" sau "binisor"oricit de rau as fi. Nu ma plang, nu tip, nu arat vulnerabilitate. Ce se intampla in viata mea e problema mea si, desi ma bucur de sprijin si de ajutor, acestea esueaza in a'si indeplini scopul. Nu mai iau nimic in tragic sau in serios, duc o lupta cu mine insami de ceva timp, bazata pe terapie optimista, sa incerc sa invat sa ma bucur de chestii ... de un fluture pe piciorul stang sau de un vin alaturi de cineva. Prostiile acelea cu "in tot raul e si un bine", "bine ca, si nu...", "altii sunt si mai rau", "zimbeste azi, bucura'te de moment". Cu toate acestea uneori, cand e soare afara, tot mi'e frica de eventualitatea furtunii. Mai trist e ca, in general, furtuna nu ezita sa se instaleze, incepand chiar cu a doua zi. Dar imi place cand ploua, asa ca… ma bucur de asta. Ma bucur de ea caci acum sunt in casa...spun astea apropo de furtuna ce a izbucnit cand tocmai ieseam din Non-Stop! radeti voi radeti astia care ati fost in casa ... insa eu ... am facut un drum obisnuit de 4 minute in 30 de secunde ! si la un moment dat, dupa ce am sarit in fuga peste o craca abia cazuta ... m'am oprit si am gandit optimist : "nu o sa mor eu asa!" ... important e ca sunt bine, si ca macar nu o sa mai fac asa ceva niciodata . adica, am invatat ca daca incepe furtuna nu mai iesi nici beat "sula" din spatiul inchis. Stai acolo pana mori daca o tine vijelia intr'un iad continuu! nu radeti ... :D ca m'am cam speriat! desi ...