Introspectie ...

Principiul celei mai mari fericiri …

Incep sa’mi pun mii de intrebari … de la un timp ma tot gandesc ce vreau de la viata mea, ce vreau sa fac mai departe … cine vreau sa fiu, pe cine vreau sa am langa mine, care as vrea sa fie oamenii din jurul meu, cine vreau sa ma stranga in brate?!
Nu e panica … inca! Cred in mine si stiu ca o sa fac in asa fel incat sa’mi fie bine maine si pe tot parcursul drumului. Numai ca ma cam sperie imaginea din oglinda. Uneori am impresia ca nu exprima nimic; ma privesc in ochi si vad prin mine. M’ati golit de tot si de toate. Un pahar gol se umple … poate nici ala cu acelasi alcool, dar golul ramas dupa tot ce mi’ati luat …? nu dau vina pe cineva anume. Poate fiecare om care mi’a pasit prin „camera” a lasat amprente sau urme de noroi in forma de talpa de bocanc. Da … pt ca majoritatea ati pasit cu bocancii in viata mea, poate ati si multumit inainte sa iesiti … dar nimeni nu a vrut sa stearga mizeria sau macar sa arunce o privire gunoiului. Adevarul e ca, atunci cand e prea multa mizerie, nici ca mai ai vreo tragere de inima sa faci curat.Desi, stau sa ma gandesc ca poate doar X a sters putin praful in acea perioada [si sper ca peste ani, cand o sa'l mai vad, sa'l bat pe umar si sa'i multumesc ] … si cand am crezut ca am iesit din noroi, am fost imbrancita iar …
Ce e de facut? O sa vad la momentul potrivit … nu stiu cine stabileste care e momentul potrivit , dar eu il astept! [10 dec 2008 ... cam asta simteam atunci, cam asta simt si acum ]

hai pa ... ma duc la cumparaturi ... :)