n'am!

o iau razna ... şi tare'mi e că vă trag după mine în încercarea mea de a mai ieşi la mal ...

... îmi vine să urlu ... să ţip la tine, la tine şi la tine! Şi mă enervează că nu ascultă cine ar trebui ... nimeni nu procesează nimic ! Nimic ... e marele nimic! Şi nu ştiu cum să fac să nu scuip tot ce am strâns până acum ... că te bag la balamuc! Vreau să privesc din spatele zidului! Şi încerc din răsputeri să nu ţip şi să am un "discurs" ... coerent ... un monolog mi'ar fi de ajutor ... nu mai vorbiţi peste mine ... şi hai să nu ne mai victimizăm!  

Târziu

       Adrian Păunescu

Când v-am rugat să-i ocrotim,
Când v-am rugat a nu-i uita,
N-aţi auzit şi mi-aţi răspuns
Că-i o problemă foarte grea.

Şi-am fost ridicol stăruind
Şi-am încercat să vă mai spun
Şi noi m-aţi învinovăţit
Şi m-aţi considerat nebun.

Şi eu v-am zis că nu e timp,
Că suntem nişte pasageri,
Şi voi aţi construit minciuni,
Mai multe astăzi decât ieri.

Şi-acum de ce vă bucuraţi
De arta celor ce-au murit,
Când voi i-aţi condamnat pe ei
La trai pe muchie de cuţit?

O locuinţă v-am cerut,
S-o dăm artiştilor pribegi,
Şi jaful vostru mi-a răspuns
Cu literele unei legi.

Acum, e gata casa lor
Şi v-aţi putea şi voi mândri
Că daţi o casă celor morţi,
Deşi ei v-au cerut-o, vii.

Târziu răspuns şi ipocrit,
Artiştii au ajuns pământ,
E gata casa vieţii lor,
Dar locatarii nu mai sunt.