e prima oară când mi se întâmplă ...

... miercuri am examen ... bazele psihologiei sociale ... e prima oară când mi se întâmplă să îmi vină să plâng şi să vomit când mă uit peste nişte cursuri ... e groaznic ... e primul examen oral de la facultate ... şi ideea e că nu ştiu cum căcat o sa învăţ tot până miercuri ... nici nu o să pot să copiez ... of ... e stresant ... e a 1000 oară când îmi spun "bag pwla'n el de examen" ... că până la urmă şi dacă nu'l iau, nu e capăt de ţară ... o să'l dau până în anul 3, că poate până atunci o să reuşesc să termin de învăţat ... mdea ... mă bag în pat ... că nu glumeam când spuneam că mi'e rău! 

Citeam nişte posturi mai vechi … mai … foarte vechi! Ce vremuri … acum, după tot şi după atâţia ani, îmi aduc aminte numai de clipele frumoase … bine, nu numai … dar … nu mai sunt aşa vii amintirile urâte! Şi de doua zile mă gândesc la acelaşi lucru: - Ce dorinţă ţi’ai pus? - „Vreau să te căsătoreşti cu mine!” … wtf? Nu pot să zic că mi’a trezit vreun sentiment acel post, dar … era 15 august, Costineşti …

Spui cuvinte mari pe care nu le'nţelegi ... 

... mdea ... a mai trecut o zi, o noapte ... o beţie ... s'au mai dus încă vreo 2-3 pachete de ţigări ... am mai adăugat câţiva ml de vodka ... duce ficatul meu, duce ... duce şi inima mea văd, suportă energizantele ... am mai pierdut câteva ore de somn ... am mai domolit dorul ... de mare! dacă nu mă duc eu la mare ... vine o parte din mare la mine! Am n'şpe mii de dorinţe ... unele mai negre, unele roz, iar altele mai albe! De abia aştept următoarea melodie ... [ pour les connaisseurs ] ... în rest, am unele momente în care mi'aş dori să mă evapor sau să mă teleportez undeva ... undeva departe, unde dorinţele mele s'ar putea îndeplini!   

... Bebe? wtf?!

Era mai bine dacă nu eram păgână ?

... pentru psihicul meu, probabil că era mai bine ... ţinând seamă de faptul că puteam să mai am o speranţă rugându-mă la D-zeu! Nu prea mai sunt de spus multe ... ideea e următoarea: nu mai am lacrimi! Nu am la cine să mă închin nici dacă aş vrea ... nu am de ce să mai aprind o lumânare pentru că nu am pentru cine şi de ce ... sau pentru cine aş avea de ce să aprind, dar chiar nu văd rostul! Iar îmi vine să urlu pentru că nu ştiu pe cine să dau vina într-un moment ca acesta ... nu ştiu cum să scap de anxietatea asta ... pot doar să aştept îngrozită să treacă şi ziua de azi ... şi cea de mâine ... şi luna ... şi tot aşa, cu bine !