... ha ... e un adevărat haos pe aici, prin viaţa mea ... de vreo 2 zile stau şi mă gândesc ... şi nimic nu se potriveşte ... mă enervează cumplit soneria telefonului, vibraţia ... mă enervez numai când văd că se aprinde lumina ecranului ... când pâlpâie un beculeţ care îmi indică faptul că iar am un apel pierdut sau un mesaj pe care oricum nu aş fi vrut să-l primesc ... mă scoate din săriteeeee ... e un stres care nu poate fi descris în amănunt ... sper doar să nu fiu singura cu o labilitate, care are impresia că telefonul o să o strângă de gât în timpul somnului ...  

... nu suport să aud vocea lui x sau y ... la TELEFON ... nu maaaaaaaaaaai sunaaaaaaaţi ... daţi un mesaj şi vă rog ... dar vă rog ... nu aşteptaţi să vă răspund! număr necunoscut? nici atât ... hai pa ... că am un zâmbet stupid pe faţă ... ceva care credeam că nu o să iasă ... iată că s-a putut, iar acum ... speriată ... nu ştiu ce dracu' să fac ... =))

... oare o să fie cu finalizare ... sau fără?

... cât de mult îmi doream acum câţiva ani să devin ce sunt azi ... să nu mai simt, să nu-mi mai pese ... să uit, să fiu rece ... să pot să-i privesc în ochi şi să nu mai simt nimic ... să se întoarcă roata ... să mă maturizez ... să gândesc orice mişcare de două ori înainte de a o face ... să nu mai tremur la o atingere ... să nu-mi mai pun sufletul pe tava lor ... să nu mai am fluturi în stomac ... să nu mai dau mesaje în toiul nopţii ... să nu mai stau rezemată de un perete uitându-mă în gol ... să nu mai beau singură ... să nu mai stau singură plictisită la o masă ... să nu mai ies să văd răsăritul soarelui singură tremurând de frig ... să nu mă mai întind pe gresie ... să nu mai privesc înapoi ... să nu mai aştept un telefon de la el ... să nu mai am emoţii la aşteptarea unui mesaj ... să nu mai sper ... vreau inocenţa clipelor de altădată ... vreau iar sclipirea aceea din ochi care îţi conferea un aer inocent ... când mai era ceva pur şi neatins ... nevătămat! 

... azi fluturii nu mai au stomac!

... prin Mangalia! o sticla de vin, o cola, muzica in surdina care'mi aduce aminte de vara anului trecut ... dor de djs ... si ... si aer curat de mare ... (love you)

la mare ... sezonul II, 7 episoade!

... de abia aştept să ajung la mare ... într-un fel mă bucur că o să fiu iar doar eu cu mine (la mare) ... nu m-ar deranja nici să am în cameră pe cineva ... cum nu m-ar deranja nici să-mi continuu d baut sticla singură ... cum nu m-ar deranja nici să vad singură un răsărit de soare de pe nisip ... dar nici cu cineva, de la etajul 11, de pe balcon ... şi dacă o să plouă şi dacă o să fie soare, o să fiu fericită că văd marea de pe balcon şi că soarele nu mai răsare, măcar pentru 7 zile, din blocul de vis-à-vis! 

... mi-e dor de djs ... mă mai apucă, aşa, din când în când, din gând în gând!   

placebo- jackie acoustic