valurile sterg pasii mei de pe nisip . . .

Ai avut ocazia sa iti intalnesti jumatatea si nu doar sa treci pe langa ea mai departe.Ai avut timp, chiar daca putin, sa gusti din IUBIREA PURA.
Si probabil ca-i mai simti si acum gustul....Da, stiu ca ai fi vrut mai mult. Numai ca asta nu depinde intotdeauna de noi.Fii fericita ca ai avut parte de un lucru atat de rar si de frumos. Fie chiar si pentru o scurta vreme. Nu toti sunt asa norocosi."

~Intelege cat mai profund ca momentul de fata e tot ce ai! Da. . . asta ma chinui din rasputeri sa inteleg, ca ce am acum langa mine trebuie pretuit cu adevarat, din simplul motiv ca ESTE LANGA MINE! am ajuns sa constientizez ca ma iubeste, si ca el chiar e langa mine: trup si suflet! dar oare nu e doar o impresie? oare nu'mi bag asta in cap doar pt a scapa de trecut? oare nu ma mint singura?! am visat mult intr'o relatie . . . ii zic relatie?? :))) isteric! relatie de'o vara, ca sa fie pe intelesul tuturor. . . dar ele, visele, nu au ce cauta intr'o iubire pura traita intr-o viata de om, cu tot si toate ce ii apartine. da . . . din moment ce visez la : ceva anume, la ceva mai bun. . . la altceva, din start nu e o iubire pura, e un jeg de iubire, care nu face nimic altceva decat sa'mi adanceasca ranile copilariei petrecuta intre 13-15 juma ani . . . cam asa. imi Imi zbura gandul la templele unor vremuri apuse de mult...la semnificatia lor,la zeitatea inchisa in semn de pretuire... zeitate? am zis zeitate? urasc. . . cel ce e zeu nu are ce cauta langa mine, langa o muritoare ce simte durere, frica, ura, iubire. Urasc zeii . . . da. . . trauma copilariei mele. insa forte ale raului ucid...vieti pasagere...dar NICIODATA IUBIRI PURE,indiferenta ta m'a invatat sa traiesc ...sa traiesc si tragediea vietii mele...



Visez sa ma plimb in parcul meu,sa vad marea,visez la vara,flori...ochii albastri ai marii,statuile neclintite de piatra...Au disparut oamenii,timpul,spatiul...Vii tu,zambesti...imi intinzi mana,imi povestesti din nou idealul tau si zambesti mereu,si suntem doar noi doi.e marea...e nisip fierbinte pe maluri,si incerc sa scriu pe nisip visul meu, iar marea, valurile imi fura visul,il duc atat de departe.Apar stelele si fiecare stea e cate un vis...si as vrea sa le ating,sa le tin in palma mea, dar ele imi zambesc...si e zambeul tau.Si as vrea sa fug departe,pe valuri, sa fug...si totusi zambetul tau,al stelelor,al universului imi spune sa incerc din nou,sa-ti scriu in nisip...oare visul meu?...sau poate despre mine.Si canta valurile,e noapte si luna s'a ascuns...nu mai e timp...stelele-visele-timpul...unde sunt?
Si eu incerc...incerc sa iti scriu.Pe nisip vin valuri.Dar unde sunt cuvintele?
Acum nu mai e decat mare,e intuneric si nu mai poti vedea ce scriu pe valuri.Sunt doar eu,eu si visul meu furat...oare l'a luat marea?