~'~ ma bucur ca nu m'am nascut la mare!!! Just 4 u . . .

In fiecare zi o noua fila din viata mea se umplea .. cu bune, cu rele, cu disperare, cu iubire ... si cu lacrimi ... Blestemata sa'si traiasca povestea, fara sa'i cunoasca finalul, sau blestemata sa'si traiasca povestea, fara sa'i accepte finalul ... privind acelasi chip, visand acelasi suflet, dorind aceleasi brate. imi traiesc povestea, fara sa aiba o logica, fara sa sthiu incotro se indreapta, sau fiindu'mi teama sa descopar ca la sfarsit nu exista nici o destinatie, nici un sfarsit al acestei povesti ... ce amuzant ! .. traiesc o poveste care nu are un sfarsit ... pentru ca ultima pagina, epilogul ... nu exista ... le'a rupt cineva de mult ... altcineva ... te'ai gandit vreodata cum e sa traiesti o poveste eterna ? cum e sa te pierzi in infinit ? cum e sa incerci sa'ti explici si sa nu poti ? e sfasietor ... obisnuita sa inteleg tot, traind in lumea mea in care cauza implica un efect, descoperisem pentru prima data in viata o poveste a carei logica nu o intelegeam ... o craoziera fara destinatie ... dar imi placea la nebunie acea poveste .. si o traiam zilnic, si o visam in fiecare noapte, si ii sopteam numele usor in fiecare seara inainte de a adormi ... prima mea poveste care nu avea o logica ... in sufletul meu obsesia era stapana ... imi aminteam ca auzisem undeva ca victima se indragosteste de calau ... ce adevarat. Dar unde oare auzisem ? eh . . . nu mai conta, eu imi traiam povestea mea, pe care o intelegeam asa cum simteam eu, si toata viata mea era in acea poveste.
Dar uneori ma intrebam ce cauta el in aceasta poveste fara sfarsit ? A fost oare el cel care a ales povestea ? ... sau povestea l'a ales pe el ? ... Ciudat, nu vreau sa sthiu raspunsul ... imi puneam intrebarea, dar nu cautam raspunsul ... traiam totul ca si cum ar fi fost ultima clipa ... povestea mea era un nume, povestea mea era un chip ... Povestea lui era un suflet ... Il cauta in fiecare zi, razand, plangand . . .

~but . . . povestea mea . . . romanul ultimului an de copilarie! mda...chiar acum ma gandeam, ca o data ce l'am intalnit pe alex, copilaria mea a luat sfarsit. de ce zic asta? sa se inteleaga ca nu o zic cu rautate! dar, o data cu el m'am maturizat brusc, vedeam altfel viata. . . o vedeam prin nori! nu . . . prin mare! o vedeam de la departare! el m'a facut sa'mi dau seama ca inainte de a face un lucru, de a incerca ceva nou, trebuie sa gandesti si sa meditezi mult mai mult decat am facut eu. iar, repet, nu o zic in nume de rau sau cu vreun regret! ;) dar . . . asa e. . . eram un copil. ce ai tinut atunci in brate, fata pe care ai privit'o atunci in ochi, sau mai bine zis, fata ce te privea in ochi "de jos in sus" ;"> nu era altceva decat un copil care nu primise inca palma vietii. avea inca o doza de puritate, si cand zic puritate ma refer strict la suflet? constiinta? . . . in privire! avea ceva numai al iei, acum e si al tau! acum! nu sthiu, poate dramatizez? nu cred. . . am ajuns sa ma cunosc destul de bine, si sa analizez tot ce gandesc inainte de a transupune pe pagina virtuala pentru a fi citit . . . de tine!

~e clar un singur lucru: iubirea ce ti'o purtam pana acum o luna, se distinge azi vag, in doze f mici! eu sunt de vina . . . eu am vrut asa. sau, omul ce ma tine acum in brate a reusit sa ma faca sa te uit . . . sa sterg macar 1% sin amintirile ce ma legau de tine. restul de 99% poarta un singur nume : marea! iar marea nu o poti face sa dispara . . . marea nu o poate face sa dispara doar pt a'mi sterge ultima amintire ce ma leaga de tine! asta e tot ce ma mai tine in picioare in momentul cand ma gandesc ... la noi! te'am iubit . . . (ah, ce frumos suna)

~de ce nu vroiam sa ma fi nascut la mare?! ah, ce e asa de greu? am impresia ca o data ce m'as fi nascut in nisip, nu as mai fi pretuit asa de mult intinderea albastra. nu as fi iubit si respectat marea, asa cum merita ea. . . poate nu te'as mai fi intalnit! poate . . . poate era mai bine!