Vineri spre sambata: vineri... ziua asta nenorocita in care visele mi'au fost spulberate... cat de greu e sa cladesti si cat de usor e sa distrugi ceva, mai ales o relatie.Ar fi trebuit sa ne vedem si sa ne simtim minunat si, in schimb, stau in fata unui monitor,la a 3'a suta de whisky, cu un pachet de Pall Mall pe jumatate gol ascultand Vita de Vie - Tine minte si incercand sa profit de clipele de tristete ca sa mai scriu ceva in acest blog, si ca sa nu devin prea trista, atat timp cat trebuie sa fiu lucid lacrimile stau la distanta. Dar, pentru posteritate, sa enumeram si faptele: s'a hotarat ca in aceasta noapte de 1-2 decembrie sa frece menta cu nu sthiu ce chestie nu sthiu unde.Cand s'a apucat sa'mi spuna ce face el pe 1, am incercat sa imi pastrez calmul, am incercat sa imi pastrez calmul toata ziua, mi'am spus ca nu imi fac decat mie rau daca ma enervez, mai bine sa nu'mi pese, insa si acum sunt curioasa daca informatiile pe care mi le'a dat sunt corecte... dar...cum am mai spus, m'am hotarat sa nu'mi pese! M'am mai linistit. Apoi a urmat o conversatie telefonica, in care nu au incetat sa apara reprosurile, dusmanul de moarte al relatiilor, care se stie cum s'a terminat. Incerc sa imi pastrez linistea, am mai trecut prin asta si stiu ca sunt destul de puternica sa distrug aceste sentimente care ma macina. Inca nu vreau sa o fac, le las sa ma mai chinuie, inca mai sper ca poate va realiza cat a gresit si isi va cere iertare, cu toate ca deocamdata nu m'am hotarat daca vreau sa o iert. O persoana capabila sa spuna asta sthiind ca la data aia noi facem 1 an impreuna...o persoana care e capabila sa'mi spuna: "du'te linistita cu ai tai in ziua de 1 dec" fie nu ma iubeste, fie e nesimtita si lucrurile se vor repeta. De cate ori sa iert? Nu mai vreau sa iert nici macar un tantar care ma ciupeste, daca nu isi cere iertare. Am iertat prea mult fara sa mi se spuna macar un multumesc. Exista doua feluri de a ierta fara a ramane cu resentimente, unul e razbunarea si celalalt e dragostea pe care o primesti in schimbul iertarii, recunostinta... Nu mai pot ierta pe gratis... A trecut termenul limita al ofertei. Stiu ca noaptea asta va fi un calvar, poate ca toata saptamana va fi, poate toata luna, anul sau... Viata oricum e un calvar, asa ca nu mai conteaza. Dar cred ca ma voi reface rapid. Ce nu te ucide te face mai puternic. [pot sa rad?] Cu cativa ani in urma, mi'as fi cerut eu iertare, atat de slaba eram. Acum am supravietuit de prea multe ori. Ma duc sa plang...sa mai beau ceva!