luni, 19 februarie 2007

Multe au fost, multe s-au dus
Multe-au mai ramas de spus, si-o sa le spun
Nu trece-o zi fara sa am pretentia sa fiu mai bun
Incerc sa nu-mi doresc sa ma razbun.

Sunt ceea ce nu-mi doresc sa fiu, stiu ceea ce nu-mi doresc sa stiu
Stiu ca si maine va fi greu, si maine ma voi placa in zeu
Care ma-ntelege gresit
Sunt un inceput si un sfarsit, sunt un drum gresit
Un sant, un sfarsit de lant, care duce spre abis
Sunt un cosmar, nicidecum un vis
Sunt o flacara ce cauta uscaciuni, sunt un corb ce cauta mortaciuni
O tigara ce cauta un fumator, un avion care n-a parcurs inca primul zbor
asta ma reprezinta, asta sunt
Un muritor pe pamant, asta sunt, un MC ce e bazat pe cuvant, asta sunt
Un om ce se tine de cuvant, pentru care o promisiune nu e-o vorba-n vant
asta sunt, un infrant care
Nu mai crede-n nici o schimbare, si nici o minune
Uita-te la mine si spune ca sunt un simplu om pe pamant
Caci asta sunt cu adevarat
Nicidecum un pion ce da mat, nu am gasit iesirea ca nu exista
Vrei sa scapi? Cauta-ti o alta pista spre iesirea din viata cu viata
Sunt inca un om ce-nvata sa spuna lucrurilor pe fata asta sunt!


Cand stau sub cer ma simt in largul meu
Si-ncerc de dragul meu sa ma fac sa uit ca voi trece pragul si eu
Si sunt cu capul in nori, putin ametit
De frigul care mi-a amortit picioarele de pe pamant
Lasate-acolo, ca sa nu uiti vreodata cine sunt
Caci multe au fost, multe s-au dus
Multe-au mai ramas de spus, si-o sa le spun
Nu trece-o zi fara sa am pretentia sa fiu mai bun
Incerc sa nu-mi doresc sa ma razbun
Pentru toate lucrurile care mi-au intunecat privirea
Cand am incetat sa fiu copil, mi-am pierdut nemurirea
Oricum, candva voi fi doar o coroana de flori
Semn ca cineva m-a pretuit
Si va zambi in fata unui nume scris pe-o piatra
amintindu-si cat de mult m-am daruit
Si-atunci vor fi doar amintiri dragi
Momentele in care fumul ne-a invaluit
Sunt genul de om caruia ii place sa creada
Ca n-a pierdut nimic
Sau a pierdut doar lucruri care nu i-au trebuït.