Sunt ca un fum impins cu pofta din plamanul bolnav...

Sunt o persoana puternica. Sau, cel putin, asa imi place sa cred. Exceptand momentele cand sun la 3 dimineata plangand, cand simt nevoia de oameni si de un umar, ma descurc singura sau asa imi place sa cred. Cel mai aiurea este sa te simti exclus. Cel mai aiurea este sa te simti singur cand ai nevoie de oameni in jur. Cel mai aiurea e sa iubesti si sa primesti suturi in fund. Zi de zi. Cel mai aiurea este cand vad ca ma zbat pentru toata lumea din jur si cand sunt lata la pamant, mi se intoarce spatele sau mai grav... nu contez. Cel mai naspa este sa te cred prietena/prieten si sa nu'mi fi. Sunt singura in viata asta. Singura si plina de noduri in gat si lacrimi ce stau sa'mi cada. Sunt singura si's plina de spini si depresii. Sunt singura in camera. Timp de reactie prea lung. Timp nu e. Timp mort nu am. Numai lacrimi ce se scurg odata cu secundele. Si daca as avea sperante, as avea dezamagiri. Si daca as visa, viata s'ar simplifica.Traiesc dupa o zi pe alta si nu'mi mai pasa.Cam asta sunt eu... vise,Nu, sperante, Nu! ce bine e! Sa uit tot. Sa traiesc singura si sa am curaj. Nu mai am vise. S'au rupt toate.Acum mult timp! Am fost fraiera ca m'am batut acum ceva timp pt toti ... acum sunt goala, dar mi'e mai bine!. Sunt suflet. Sunt ca o frunza arsa. Sunt ca un fum impins cu pofta din plamanul bolnav. Sunt dezamagita... de toti!

Am auzit ca la mare se face plaja...