Se intampla ceva ...

Pai ... nu stiu cum se face, dar de 2 saptamani nu e zi sa nu visez un mort, ca moare cineva, sau ... pe cineva care a murit acum mult timp si reinvie ...
Ca de exemplu, in aceasta dupa'amiaza, in somnul meu cel dulce, am visat un fost prieten ... "foarte fost" ... visul a inceput cu el viu, radeam, ne distram ... etc ... nu sthiu cum, dar la finalul visului era intins pe un covor fara suflare, intr'o casa in care nu mai fusesem, care nu imi parea deloc cunoscuta ... aproape in putrefactie ... m'am uitat la el, l'am sarutat si a inviat [wtf? se credea alba ca zapada?] Ce e ciudat ca eu, de cele mai multe ori, realizez ca visez in proportie de 60% ... si nu am pic de frica . Uneori, ma trezesc si vreau sa continui visul, si reusesc... alteori, cand ma lovesc in vis, ca azi de exemplu, ma trezesc si verific sa vad daca mai am rana ...

Ieri dup'amiaza ma aflam intr'un tren ... cu oameni cunoscuti din cate imi aduc aminte. Stiu ca trenul mergea pe drumul dintre neptun si jupiter [parca; oricum parea cunoscut]. In tot acest timp, cat el era in miscare, ma chinuiam sa'mi strang lucrurile care erau raspandite in fiecare compartiment, incercam sa le pun intr'un singur bagaj si urlam la toti care ma inconjurau . Trenul a oprit in statie.Eram f panicata ca va pleca iar eu nu stransesem inca tot. Cand sa cobor din tren imi aduceam aminte ca mai uitasem ceva pe undeva. Urlam si plangeam de spaima. Incercam sa aflu cand pleaca trenul si nimeni nu'mi raspundea. Toti se uitau mirati ... M'am trezit cu o frica ingrozitoare si putin trista ca nu stiam daca m'am dat sau nu jos din tren. M'am gandit sa continui visul dar mi'am dat seama ca o sa plang iar . Ca'n viata...

Am incercat sa le dau cate o explicatie viselor... bine, necesita un pic de imaginatie treaba asta ... am reusit sa ii dau un sens visului cu trenul ... ma gandeam , ca ... lupta asta a mea de a scapa de unele amintiri , si de a incepe o viata nou [nu sthiu inca in ce consta asta sau cum vreau sa fie ce va fi, dar vreau sa schimb ceva], lupta asta de a iesi din lumea mea de acum, poate reprezenta trenul ... si ... adevarat, ca si in viata mea de zi cu zi, ceva ma tine in loc ... mereu stationez, fac un pas in fata si doi in spate ... mereu sau de cele mai multe ori ... asa si in vis, ceva ma oprea sa fac pasul care ma putea scapa de tot ... pe mine m'a facut sa ma gandesc la mine visul asta ... si ... stiu ca as fii iesit din trenul ala daca visul continua ... fie cu lucrurile uitate in tren, fie cu ele in bagaj, sigur as fii coborat ...

"Ceasul de pe peron, care in prima clipa mi s'a parut un ceas obisnuit, cum exista in toate garile, arata limpede ca timpul insusi a incetat aici sa curga normal.Numai minutarul se invarteste. Cealalta limba sta nemiscata; s'a impodmolit parca in malul unei ore si nu mai poate inainta. De aceea, va dati seama, si mersul minutarului a devenit zadarnic"
[Octavian Paler - Viata pe un peron]