[Asa a inceput o alta nebunie a mea ... Cum sa va explic mai bine? Tot firea mea m'a impins sprea asta. Caci, daca asemanati viata cu un joc de ruleta, imi era cu neputina sa ma invart printre mese si sa mizez putin, cu taraita, ca sa nu risc. Nu, eu mizam de fiecare data tot ce aveam in buzunar. Si ce jalnici mi se pareau cei care isi dramuiau pasiunile, ca nu cumva sa se trezeasca saraci. Nu'mi placea sa traiesc din maruntis, aveam alte idei si alt sange in arterele mele decat ei. Vroiam sa risc totul pe un numar castigator. Si, ca sa fiu pe deplin sincer, la inceput eram chiar convins ca voi castiga. Riscul meu nu era decat pe jumatate risc. Doream sa fiu admirat doar pentru nepasarea cu care azvarleam totul pe masa si asteptam apoi calm sa se invarta discul ruletei. Abia cand acesta se oprea si vedeam ca m'am inselat, ramaneam descumpanit. Ce se intamplase? Nu'mi explicam. "Trebuie sa fie o greseala", imi ziceam atunci. Si iarasi o luam de la capat, banuind ca unii murmurau, poate in spatele meu: "asta are nervi de otel" sau "e nebun" ... mai tarziu, lucrurile s'au mai schimbat. Nu mai aveam insolenta jucatorului sigur pe el, ci mizam strangand pumnii, in vreme ce, in loc de murmure admirative, banuiam rasete inabusite. Acum imi trebuia toata inversunarea de care eram in stare ca s'o iau de la capat. Fiecare pasiune ma saracea cu totul, ma aducea in pragul falimentului si imi trebuia un timp sa'mi revin. Dar echilibrul nu'mi pria. Curand, ardeam si speram iarasi.]

Viata pe un peron - Octavian Paler