Era mai bine dacă nu eram păgână ?

... pentru psihicul meu, probabil că era mai bine ... ţinând seamă de faptul că puteam să mai am o speranţă rugându-mă la D-zeu! Nu prea mai sunt de spus multe ... ideea e următoarea: nu mai am lacrimi! Nu am la cine să mă închin nici dacă aş vrea ... nu am de ce să mai aprind o lumânare pentru că nu am pentru cine şi de ce ... sau pentru cine aş avea de ce să aprind, dar chiar nu văd rostul! Iar îmi vine să urlu pentru că nu ştiu pe cine să dau vina într-un moment ca acesta ... nu ştiu cum să scap de anxietatea asta ... pot doar să aştept îngrozită să treacă şi ziua de azi ... şi cea de mâine ... şi luna ... şi tot aşa, cu bine !