Va fi-ntr-o noapte calda de mai.
Când vei intra
În parcul meu,
Nisipul aleilor desarte,
Îmbratisand pantofii tai albi, va tresari...
La revederea celei venite de departe
Copacii vor zâmbi...
Ferestrele-mi închise se vor deschide iar,
Si-n vazele uitate pe albe etajere,
Buchetele uscate de alb margaritar
Vor palpita
Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!...
Va fi-ntr-o noapte calda de mai.
Când vei veni,
"Olimpia" din cadru-i îti va surâde iar,
Ceasornicu-n perete va respira mai rar
Si mutele covoare, pe jos, vor tresari...
Demonul nebuniei va coborî din nou
Pe-albastrele sofale
Si albele dantele,
Aripa lui va stinge lumina-n candelabru,
Iar noi,
Sub ocrotirea tacutelor perdele,
Postum ca si-ngropatii de vii, într-un cavou,
Ne vom iubi-n parfumuri de brad si de cinabru.

Si-apoi...
Va fi într-o seara poate ca si-alte seri.
Va fi
O seara de octombre cu palpitari discrete
De frunze,
De imagini,
De pleoape
Si regrete...
Vai!... cea din urma seara când tu vei mai veni
Va fi o aiurare de toamna pe sfârsite,
O aiurare-n versuri brodate pe-o batista -
Simbolul despartirii...

Si-atâta tot...

Si-apoi
Nu va mai fi nimica,
Nu va mai fi nici soare,
Nu va mai fi nici luna
Nici stele cazatoare...
Si fata de noi singuri,
Poate,
Nu vom mai fi nici noi!...

[ Ion Minulescu - Va fi ... ]