3 și 3 ... îmi vine să vomit ...

" Mi-am privit figura într-un geam. Am tresărit observând că am un rid adânc pe frunte care coboară pe lângă ochiul drept spre obraz. Când l-am căpătat? Asta mi-a adus aminte de o întâmplare care mă sâcâie acum." [Octavian Paler - Viața pe un peron]

... sunt în pragul unei crize de nervi ... aș vrea să adorm și să mă trezesc, cu riscul de a pierde câțiva ani din viața mea, fără să mai știu că mi-a fost rău ... odată! Aș bea ceva ... dar știu că acum, altceva îmi trebuie ... și deși nu există acel ceva, nu am de gând să-l înlocuiesc cu alcool ... vai, dar câtă maturitate pe capul meu ... pfuai, iar îmi vine să vomit. Mi-e scârbă!

... poate nu de proști au scos grecii "speranța" din cutia Pandorei ... chiar dacă au scos-o ultima, considerând-o cel mai mare rău dintre rele ... dar, important e că există ... uneori, când nu există medicamente, e bine să te minți și să speri că : "totul va fi bine" ... o nimica toată ... sunt doar primi 2 ani din restul vieții mele ... nu-i haios?

3 și 15 ... aceeași stare!