... cred că aș putea să mă adaptez ușor în Elveția :)) wtf? de ceeeeeee? :X:X:X Bestial! :))

... sper să nu vină vreodată momentul acela în care îmi voi spune: " mai bine să regreți un lucru pe care l'ai făcut, decât ceva pe care nu ai avut curaj să'l faci" ... clișeu infect ... mă simt ciudat ... pentru că azi am realizat că "atunci" nu am primit niciun mesaj ... poate e mai bine așa ... sau ... cert e că nu mă simt rău, doar puțin ciudat ... muchas preguntas sin respuesta!

3 și 3 ... îmi vine să vomit ...

" Mi-am privit figura într-un geam. Am tresărit observând că am un rid adânc pe frunte care coboară pe lângă ochiul drept spre obraz. Când l-am căpătat? Asta mi-a adus aminte de o întâmplare care mă sâcâie acum." [Octavian Paler - Viața pe un peron]

... sunt în pragul unei crize de nervi ... aș vrea să adorm și să mă trezesc, cu riscul de a pierde câțiva ani din viața mea, fără să mai știu că mi-a fost rău ... odată! Aș bea ceva ... dar știu că acum, altceva îmi trebuie ... și deși nu există acel ceva, nu am de gând să-l înlocuiesc cu alcool ... vai, dar câtă maturitate pe capul meu ... pfuai, iar îmi vine să vomit. Mi-e scârbă!

... poate nu de proști au scos grecii "speranța" din cutia Pandorei ... chiar dacă au scos-o ultima, considerând-o cel mai mare rău dintre rele ... dar, important e că există ... uneori, când nu există medicamente, e bine să te minți și să speri că : "totul va fi bine" ... o nimica toată ... sunt doar primi 2 ani din restul vieții mele ... nu-i haios?

3 și 15 ... aceeași stare!

... ce mult îmi doresc să plec de aici ... nu credeam că o să vreau asta vreodată ... sunt atâtea motive pentru care am ales să plec la un moment dat ... încât mi-e greu să mi le aduc aminte ... însă știu că psihoterapeuta a avut dreptate când a spus că așa nu o să rezolv mare lucru și că de altceva am eu nevoie ...

... hai că pot!

Rihanna - Man Down

... pe 8 iulie se fac 2 ani! De ce mi'am băgat în cap să reţin momentul cand m'am pierdut? Ce e culmea? Că am refulat momentul ... dar cu toate astea m'am chinuit cu calendarul în faţă să'mi aduc aminte ... şi acum mă chinui ... dar mă chinui ... îmi spun mereu că trebuie să'mi aduc aminte de ce sunt aşa ... de ce şi de unde am căzut în picioare ... de ce şi de unde am rămas doar cu 8 vieţi ... sincer, dar sincer ... eu aş apăsa şi ... acum îmi dau seama ce înseamnă să urăşti!

... infect! E ceva de genu' : lasă'mă dracu' în pace ... oricum nu asculţi nimic ... dacă spun acelaşi lucru după 2 săptămâni te uiţi mirată ca ... ca ce? De abia aştept să plec ... mi'a fost bine ... recunosc ... de fapt, de abia acum îmi dau seama că mi'a fost bine, pentru că azi aveam atâţia draci încât aş fi strâns pe cineva de gât ... m'am săturat să nu îţi zic nimic, să nu te contrazic, să nu'ţi urlu ... tot ... şi mi'e frică de momentul când o să'mi dau seama că am ajuns ca tine ... deşi ... eu încă mai vreau să fac ceva, dacă nu pentru mine, pentru cele două ... sau mai multe ... persoane din jurul meu ...

... şi altceva? L'am văzut şi îmi pare rău pentru mine ... pentru 5 minute mi'am spus : asta nu sunt eu! Îmi pare ... ciudat ... că am reacţionat aşa ... adică ... m'am luat prin suprindere, clar ... nici eu nu mă aşteptam! Cert e că nimic nu mai e ca la început : nu mai e albastru ... e roz! Şi nu mai râd ... plec!

... îmi trece! =))

... nu'mi trece! =)) :X

... îmi trece ... !

... m'am îndrăgostit ... rău! :) ... îmi vine să râd :)) pentru că nu mă recunosc! E foarte ciudat! Chiar nu mai ştiam cum e să staaaaai o zi întreagă să aştepţi un mesaj, să sari în sus de bucurie că a dat el primul un sms ... să încerci să te abţii ca să vezi dacă te caută el sau nu ... să ai fluturi în stomac atunci când sună telefonul şi să te enervezi că nu e el sau ... să te bucuri că s'a gândit la tine ... hmmmmz ... abstraaaaaact! Mai vreau ...

Vitas - The Star

... uneori ... vezi cazul de faţă ... mă simt infect ... pentru că'mi dau seama că sunt dependentă fizic şi psihic de unele lucruri ... pentru că'mi dau seama că am ales să plec de aici pentru că sunt o egoistă ... şi o laşă ... [ şi sunt unele momente, dimineaţa ... când nu mai vreau ... Tenerife ] şi pentru că vreau ca pentru 9 luni juma' să fiu doar eu cu mine şi ... şi da ... recunosc ... că vreau să uit de toată lumea ... şi când zic toată lumea, zic tu, voi, tu, el ... şi toate astea pentru că vreau să văd ce se întâmplă cu mine ... vreau să'mi cer explicaţii şi să'mi ofer timpul necesar unui răspuns ... şi simt nevoia de odihnă ... să'mi văd de viaţa mea ... pentru că prea mult m'am gândit la alţii ... şi de cele mai multe ori nu am găsit rezolvare ... măcar de aş fi fost de folos ... şi da ... vreau ''să mă ascult'' ... pentru că ... sunt ''genial de tristă'' ... [pe asta am reţinut'o] ... mi'e îngrozitor de dor de mine ... şi vreau să iau deciziile pe care le iau fără să fiu influenţată ... de voi ... oricum nu ştie nimeni de ce fac, ce fac şi când fac ... am ajuns să mă închid în mine şi să arăt ceva ce nu are nicio legătură cu mine ... arăt că iubesc, când nu iubesc ... mă comport ca o panaramă atunci când iubesc ... te aştept atunci când nu'mi placi, şi fug şi aştept atunci când te caut ... mi'e scârbă de reacţiile mele ... pe care nu le regret, pentru că mă analizez după aceea şi ştiu de ce le'am făcut ... dar ... nu mai pot!

... şi mi'am dat seama ... că nu e chiar atât de greu să te simţi bine ... şi să râzi ... să ai un zâmbet ... i ... nocent ... pe faţă ... pentru CĂ POT! Dar mai am de lucrat puţin ... nu trebuie să'mi mai fie frică!

Pfuai ... m'am îndrăgostit, să'mi bag picioarele! Uitasem cum e să ai fluturi în stomac ... dar nici aşa, da'o naibii! :) wtf?

... încă nu pot să'mi revin ... am un zâmbet tâmp pe faţă ... un gol în stomac ... şi ... şi ce dacă! :))

... ceva nu e în regulă! deci ... nu! m'am îndrăgostit! =))

... azi mi'am pus puţin ordine în gânduri în cele aproape 5 ore petrecute la psihoterapie [de grup] ... Ideea e că am conştientizat că am o problemă, că deşi opun rezistenţă, tot la şedinţe de psihoterapie individuală o să ajung ... şi de ce să nu încep de acum? Faptul că am ales să plec ''de aici'' tot o rezistenţă se numeşte ... şi s'ar putea să fie chiar pe dos rezultatul! Mă gândisem la asta numai că nu acceptasem.

... gândul că atacurile de panică se pot repeta şi mai des şi cu o mai mare intensitate mă cam sperie ... şi e clar că la asta se va ajunge până la urmă ... plus erupţiile de pe piept care au început să apară când mă enervez ... n'aş vrea să ajung să strâng pe cineva de gât ... pt. că am observat şi ceva mai multă agresivitate ... şi o ciudată încordare a muşchilor!

... mă simt mai bine fiindcă încep să accept că am o problemă şi să doresc ajutor!

... când oare trec anii ? Parcă ieri plecam din Expirat, mă urcam în taxi şi aveam emoţii că nu ştiam unde este exact Deja Vu ... şi da, am avut un deja vu! Mă tot gândesc unde am greşit ... deşi nu ştiu de ce o fac ... pentru că mi'am răspuns chiar în clipa când am ieşit pentru prima oară pe balcon ... nu fusese prima zi din restul vieţii mele, ar fi prea mult să spun asta ... dar a fost o zi notabilă ... mda ... şi ploua ... exact ca acum! Da ... exact ca acum!

... m'am săturat de aceleaşi discuţii fără sens ... de căcatul ăsta de situaţie! Mă doare, sincer, dar foarte sincer, fix în pwlă de ce dracu' se va întâmpla de acum încolo!

... una peste alta, de abia aştept să plec dracului de aici ... aici poate să însemne orice, aşa că nu vă bateţi capul. Cred că şi acolo, în Tenerife, când o să ies pe balcon, tot în sus o să mă uit ... şi tot o să'mi fie dor! Şi acolo o să am probabil aceleaşi coşmaruri, aceleaşi sincope'n respiraţie, aceeaşi sete ... şi probabil că nu o să mă ''vindec'' ... dar momentan mă simt mai bine numai pentru faptul că am ales să încerc să sper!

Ahora no estas aqui, ahora no estoy aqui, pero el silencio es la mas elocuente forma de mentir ...

Te Echo De Menos

" Îmi pare rău, dar să ştii că eu nu am bani ... "

Mori, dă'te dreacu' ... !

>>"Uneori mă gândesc să dispar o perioadă, numai pentru a'ţi dovedi că însemn ceva dincolo de masă, hrană şi pat, spuse ea tristă. Dar mi'e milă aprioric de tine ... " "În afară de asta, continuai, tu, cu simţurile tale speciale - mă urmăreşti? -, ai fost prea mult minţită - ştii exact ce e minciuna şi la ce fel de minciuni mă refer -, şi asta îţi dă dreptul ca la rândul tău să minţi din când în când, spusei aparent în glumă. Numai să nu abuzezi. Meriţi această concesie pentru că tu nu faci încă deosebirea între mult şi puţin, amănunt şi idee. Oricum, ceea ce putem face este să ne iubim, asta ne mai rămâne în momentul de faţă, să ne iubim într-un cadru legal şi organizat. Desigur, ştiu, nu mai sunt atât de sever cu sentimentele. Nici cu ale mele, nici cu ale altora. Numai periodic, când n'am ce face, când simt cum mă doboară nehotărârea, abia atunci mă gândesc la amănunte ... De unde ştii mobilurile intime care hotărăsc reacţiile unui om? Evident, judecăm întotdeauna faptele, cel puţin aşa trebuie; ele sunt determinate însă de împrejurări irepetabile, depind de inteligenţă şi cultură ... O sofisticărie plictisitoare tot ce'ţi spun, ştiu asta; greu de luat de la cineva lecţii de morală, când însăşi istoria nu'ţi oferă prea multe pagini ... Ridicol este doar că mă pierd în toată brambureala asta ... Caut însă certitudini, am nevoie mereu de un petec de teren care să nu alunece sub tălpi."

Îmi dădeam seama că, fără să vreau, reveneam la eternele mele întrebări, că începeam să'mi par mie însumi penibil. " Ne tocăm nervii degeaba, spusei. Mestecăm zilnic tot soiul de chestii grave care n'au dus niciodată nicăieri, în loc să le uit dracului, să'mi văd de altceva ..." Pentru o singură clipă, i'am întâlnit privirea distantă, rece. " Ce vrei să'ţi spun? strigai. Nu înţelegi că până la urmă nu suntem cei mai vinovaţi, chiar dacă judecarea celor din jur trebuie să o facem după a noastră?" În clipa aceea, deşi păream pasionat, efervescent, mi'am dat seama că, de fapt, nu simt nimic, absolut nimic. Poate că sentimentele mele atinseseră, cu ceva mai înainte, paroxismul după care, firesc, urmează o fază mută; constatam, mă pierdeam în sofisme, negam, însă nici bucuria, nici neliniştea nu mai aveau rezonanţe psihice; <<

Augustin Buzura - Feţele tăcerii

S.O.S.

... da ... sunt "genial de tristă" ... dar ... contează? am nevoie de ajutor!