Are ochi frumoşi si e scumpice. Bea bere, fumează ţigări tari. Ar vrea uneori să plângă dar trebuie să-şi aducă aminte cum se face. Simte incomplet. Prea devreme a primit palme din partea destinului. Are părul prea scurt şi-i tremură uneori vocea. Se confesează prea iute. Nu vorbeşte cu cine şi-ar dori. Se ţine de braţ cu oboseala cronică. Cedează uşor. Se căieşte. Cedează din nou. Gândeşte mult şi abstract. Se supune rutinei pe care nu o suportă. Suferă, ascunde, suferă, ascunde, suferă, ascunde... Doarme întretăiat, geme în somn. Ar iubi, dar... Îi priveşte pe ceilalţi cu neîncredere, se distanţează. Ar vrea să facă prea multe. Poate să facă prea puţin. Luptă, pierde. Câştigă temporar, pierde mai mult. Dispreţuieşte respectul celorlalţi, fiindca nu e respectul pe care şi-l doreşte. Zace în singurătate. Uneori se autocompătimeşte. Deseori îi ajută pe ceilalţi.

Zace în bar, priveşte amar şi în gol, doare. Îşi aduce aminte şi scrâşneşte din dinţi. Se sperie de străini. Nu poate să scape, nu ştie cum. Ştie cum, dar se împiedică de simţul moral. Face sacrificii ca să îşi poată plăti datoriile. Face apoi alte datorii. Are multe pasiuni. Are şi mai multe insuccese. Şi-ar pălmui mediocritatea. Renunţă, greşeşte, ezită. Înoată într-un cerc pătrat de prieteni, cu greu se menţine la suprafaţă. Visează mult şi deseori se trezeşte plângând. Crede. Şi în afară de câteva mici amănunte, ar putea fi cea ce mă sperie din oglindă în dimineţile rare în care o privesc.