coincidenta neplacuta . . .

Era una din zilele acelea innebunitoare de vara caniculara pe care o poti intalni in tara noastra doar in Dobrogea si Baragan.Luni. O zi obisnuita, un inceput de saptamana ca oricare alta in Constanta(orasul ingerilor ce-si pierd speranta)…Cand s-a trezit Alex era deja 11:25 a.m. "Un tip destul de ciudat" ar fi caracterizarea data persoanelor de genul lui, venind din partea celor care nu-l cunosc. Poate chiar era putin mai deosebit…un fel de cautator al propriei identitati in cele mai ciudate moduri si locuri cu putinta."Ce caldura" se gandeste. "Cre’ c-o sa ma duc sa fac o baie mai tarziu." Si se indreapta spre bucatarie sa-si ia ceva de mancare. Nu-i era foame.Fratele lui era treaz de mult si se uita la televizor…”Aceeasi treaba zi de zi …" Nici o schimbare. Oare cand avea sa se intample ceva?"…Orice…”"O sa ies putin”, isi spune in timp ce trage pe el o pereche de pantaloni ¾, un tricou, isi ia papucii si pleaca.Afara o caldura insuportabila.Porni usor spre un loc unde putea sa stea la umbra. Se opri in spatele blocului, se aseza pe o treapta, scoase o tigara si-o aprinse.Odata cu flacara, un gand il fulgera…”Ce-am facut aseara ?”se intreba…Nu stia saraspunda…Poate daca ar incerca si-ar aminti…Nu. Pur si simplu nu stia."La vreo petrecere nu cred c-am fost, ca doar m-am trezit acasa.” Nu se simtea deloc mahmur ca sa creada c-a exagerat cu bautura sau chestii degenul asta. Oricum de la ultimul incident petrecut cu…nici el nu mai stia exact cat timp in urma incepuse sa bea cumpatat."Sunt tanar,.. eh, n-o sa mor daca beau si eu o bere sau un pahar, doua de vin”.Oricum, chestia devenise cam neobisnuita. Adevarul e ca se si simtea ciudat. Se simtea ca si cand ar cadea intr-un gol infinit. Nu era o senzatie nasoala, dar in orice caz era ciudata.Mai trase un fum din tigara Pall Mall, iar fumul facu turul cailor respiratorii, pana in plamani si iesi dezordonat pe nas.Nu e bine sa fumezi…el o stia, dar nici el nu stia exact de ce fumeaza…Poate ca nu tot ce faci in viata are un motiv.Incepuse sa adie vantul, dar era un vant fierbinte, ca cel din desert care-ti inteapa pur si simplu fata.Ziua nu incepuse prea promitator. Nici un ban in buzunar, nici un prieten cu care sa schimbe doua vorbe, singur…Totusi nu era ceva nou pentru el. Se obisnuise sa fie singur. Stia bine ca de fapt nimeni nu-ti este prieten adevarat.Nu-si putea permite luxul increderii. Nu credea…Poate asa s-ar descrie cel mai bine. Nu credea. Nu credea in oameni, nu credea ca oamenii se schimba , nu credea in societate si ura tot ce insemna regula…O vorba de-a lui: ” Traiesc dupa propriile mele reguli si le incalc si pe-alea.”Ura pe multi si de multe ori , in multe cazuri sentimentele erau reciproce. Ba chiar propria ura il impinsese in trecut sa ia decizii pripite sau chiarautodistructive. Nu era chiar un cetatean model…avusese si probleme cu politia. Intr-o zi ,asta cu un an in urma a fost vazut de un politist in timp ce facea un graffiti pe zidul unui garaj dintr-o zona mai laturalnica a cartierului. A fost inspirat atunci, observandu-l pe acesta la timp si reusind sa scapefara amenda sau bataie. ” Daca ma prindea ?”…se gandea dupa ce scapase. ”Aveam si un cutit la mine, am si fugit…cine stie ce-si putea inchipui ala.”Timpul trecuse …ireversibil, iar el, cea mai mare educatie, dupa cea de pana la 7 ani din familie, si-a facut-o pe strada…Stia cum ar putea face rost de bani, desi n-o facuse niciodata si nici nu vroia s-o faca decat in situatii limita. Stia cu cine sa umble si cu cine sa fie atent, observase de la altii cum sa se descurce si acum se descurca bine. Au fost bineinteles si perioade mai dificile , de depresii, de disperare, perioade in care vroia sa chiar sa se schimbe radical, perioade in care se gandise intr-adevar serios sa inceapa sa ia droguri. Din fericire revenea de fiecare data cu picioarele pe pamant, realizand ca astea nu puteau sa-lduca decat pe ultimul drum.Disperare…un cuvant care pentru el avea un sens foarte personal. Stia ce-nseamna disperarea…Stia fiindca se trezise intr-o noapte dintr-un cosmar in care se vedea innecandu-se, pentru a se trezi ingrozit si arealiza ca de fapt chiar se inneca, insa cu propriul sange ce-i curgea din nas."Care-i de fapt treaba cu lumea asta ? Astia incearca sa nu gandeasca ,pentru ca atunci cand gandesti, incepi sa innebunesti.”Ciudata concluzie , insa el chiar o credea."Ce-nseamna viata ? ”se intreba el odata in gand , in timp ce statea cu un prieten la o bere in balconul apartamentului acestuia, discutand desprecurajul necesar unei sarituri de aici in gol…”Cati metri ?”…20-25…sase etaje.Nu e vorba de curaj…el o stia. ” Este o linie foarte subtire intre curaj si nebunie. ” Da …era nebunie …erau ganduri sinucigase, ganduri care n-au ce cauta in mintea unui om sanatos…Cel putin asta crede lumea.Tigara l-a fript la deget; arsese pana la jumatatea filtrului. O arunca.Gandurile ii zburau din nou…” Cate chestii s-au intamplat, si totusi nu s-a schimbat nimic. Totu-i cam la fel". Isi aminti niste versuri din “Changes” alui Tupac Shakur: ” I see no changes, wake up in the morning and I ask myself: is life worth livin’ or should I blast myself ? ”."Asta-i sensul vietii …sa lasi ceva in urma, ceva care sa ramana in inimile oamenilor, asa incat sa nu te uite nimeni niciodata. ” Apoi se intrista din nou…Adina murise cu vreo 9 luni in urma de supradoza letala, fara sa aiba vreo sansa sa lase ceva in urma ei. ” Poate Dumnezeu are alte planuri cu ea“. Poate, poate, poate…Nici o certitudine."Eu o sa las ceva in urma mea; n-o sa plec de-aici pana nu sunt sigur ca voi fi tinut minte. Pentru ca atata vreme cat macar cineva se gandeste la mine, voi fi viu.” Era chiar placut sentimentul…Asa nici moartea nu maiparea atat de rece…Parca chiar capatase fata umana.O alta adiere de vant il mai trezi din starea in care se afla. Mai aprinse o tigara. ” Si ce daca ?…” se trezi gandind…Nu termina bine gandul cand auzi un tunet puternic si apoi stropi de ploaie rece incepura sa cada. Nu se misca de-acolo . Se simtea bine.Ce daca-l uda ? Asa se mai racorea …Parca mintea nu-i mai era intunecata de ganduri sinistre. Chiar se putea intrezari o urma de speranta, o raza de optimism in negura mintii lui infierbantate.Atmosfera era mult mai destinsa. Se uita in jur si observa cum se ridica aburi din betonul incins. Arunca tigara intr-o baltoaca. Ploaia a durat maxim 5 minute, apoi soarele a inceput din nou sa straluceasca, insa nu cu aceeasi putere.Se stabilise un echilibru perfect. Se gandi c-ar trebui sa urce sa manance ceva. I se facuse foame. Ca sa ajungi din spatele blocului la usa din fata, singura prin care puteai intra in bloc, cea din spate fiind incuiata cu doua lacate uriase de parca era vreo banca ce trebuia pazita cu pretul vietii, trebuie sa inconjoriblocul, ceea ce inseamna vreo 50 de metri.Alex se ridica si porni incet. Auzea pescarusii si simtea forfota de pe strazi; privi apoi cerul, care era de un albastru transparent, si se opri pentru o clipa. Pentru prima oara in viata se opri sa priveasca cerul.Intr-adevar era frumos, o frumusete rece si nemiscata, chiar cruda.Linistea pusese stapanire totala pe sufletul sau.In fata blocului a fost oprit de trei indivizi care i-au cerut bani. Nu le-a dat, fiindca oricum n-avea. Apoi au cerut tigari…de care avea , insa nu de dat. Unul dintre ei a incercat sa-l controleze, insa a fost respinsde o mana sigura. Imediat, un al doilea l-a injunghiat cu un sis in zona toracelui. Alex s-a prabusit iar cei trei s-au despartit si au fugit, totul petrecandu-se intr-o fractiune de secunda, ziua in amiaza mare, in fataunui restaurant cu specific libanez situat la parterul blocului.Sangele a inceput sa curga…Prima senzatie a fost cea de uimire…pur si simplu nu-i venea sa creada ca tot sangele de pe trotuar era al lui.Vedea oamenii vag adunati in jurul lui, insa nici unul nu-l ajuta…Cineva a chemat salvarea. N-a vazut si n-a mai auzit pe nimeni. A incercat sa se ridice, insa s-a prabusit din nou cu un icnet, din rana tasnind unsiroi de sange negru. Atunci a inceput durerea …Era o durere stranie, nici chiar insuportabila insa nici de nebagat in seama, similara cu cea provocata de o injectie cu penicilina.Vazand ca nu se mai poate ridica si-a dat seama ca s-a terminat. "Salvarea nu va ajunge niciodata la timp". In cap i se amestecau ganduri si se topeau…Disperarea puse stapanire pe el, iar tot ce-avea in minte era doar- “…nu m-au omorat tigarile…”"N-am apucat sa fac nimic, nu vreau… mai da-mi timp…”Isi amintea faza finala din filmul “Cu mainile curate”, cea in care Miclovan, ciuruit, pe moarte ii spune lui Roman : “-Nu stiam ca doare asa…”.Apoi a pierdut sirul gandurilor…Simtea cum se scurge sangele din el…simtea cum trecusera ore intregi, iar salvarea aia blestemata n-a aparut. Nici nu putea sa vada macar cerul, tot ce vedea fiind partea de jos a propriului sau balcon de la apartament."Salvarea aia nici n-o sa mai apara”…se gandi apoi si chiar se cutremura cat de linistit era. Cazu dintr-o data in lesin. Se simtea plutind, parca pe un rau lin si cu apa calda…auzea voci…erau voci, rosteau cuvinte, insaerau la fel de omenesti precum zornaitul unui lant de otel.Deja stia ce-o sa se intample …”Mergi spre lumina“ …insa nu era nici o lumina nicaieri…era inconjurat de intuneric, insa nu un intuneric ostil, ci mai degraba un intuneric protector…si incet, incet s-a obisnuit acolo.Salvarea a ajuns 4 minute prea tarziu, pacientul vizat fiind declarat decedat la ora 12:13 a.m.

~ am trait cele spuse . . . de parca ar fi fost vorba despre tine ! :( mi'e frica