"Exista o singura placere, aceea de a fi viu, tot restul e mizerie." (cel ce a scris aceasta fraza s-a sinucis. Se chema Cesare Pavese)

::: pornind de la aceasta fraza, incep sa cred ca tot e nimic, si ca tot ce putem avea e un mare nimic. Ce poate duce un om cu viata in fata, cu un trecut normal, la sinucidere?! ce poate duce o fata la sinucidere, cand in ochii celorlalti era fericita!? am auzit din intamplare acum cateva zile, ca o fata, plecata impreuna cu prietenii la mare, nu a mai asteptat sa ajunga la destinatia stabilita, si a oprit masina in Constanta, s'a dus pe plaja, a luat un tub de diazepam, si s'a sinucis. A fost gasita chiar de prietenii sai. Cata putere? Cata inconstienta? Sau... Cata nebunie? Ce poti sa simti in acea fractiune de secunda ca sa te poti sinucide pe malul marii?! ce drama trebuie sa fii trait acea fata, de aceeasi varsta cu mine?

::: traiesc acum intr'un vis ce pare a se transforma in cosmar!Multe din cele traite s'au estompat, lasand in urma goluri, ca intr'o padure arsa pe jumatate...memoria mea seamana acum mai mult cu o oglinda sparta! Am invatat insa ca nu "intelepciunea" de a cantari atent orice risc e de invidiat, ci "nebunia" de a indrazni fara masura, de a crede fara masura, de a iubi fara masura! Numai ca tocmai aceasta convingere am tratat'o cu prea multa masura!
::: Ei bine, ma pot uita , oare, in oglinda sparta a memoriei mele fara teama ca am ratat tocmai ce n'as fi vrut sa ratez? Sau am dorit mai mult decat mi se cuvinea? Port totul cu mine... Azi, duc cu mine gustul ratarilor. Sunt in urma mea goluri pe care nu mai am cum sa le umplu, ezitari pe care nu le mai pot indrepta. Si tocmai ce ziceam: "sa nu iubesti, sa nu urasti: iata jumatatea primei intelepciuni. Sa nu spui nimic, sa nu crezi nimic: iata cealalta jumatate!" (din Schopenhauer). Poate aplica, oare, cineva o asemenea reteta? una cu treizeci de somnifere ar fi mai simpla! desi jumatate din intelepciune o am...cea de a doua! E si cea mai usoara! Sa ma intorc la regrete. De cate ori a trebuit sa iau o hotarare dificila, am gasit cele mai la indemana pretexte pentru a face din "azi", "maine" si din "maine", "poimaine". Teama mea cronica de a lua hotarari a decis multe! Intr'o singura privinta , n'am ezitat niciodata. Am socotit bucuria de a trai o bucurie reala, chiar si sub forma de surogat! Stiu ca viata pe care o traiesc cu greu acum, eu mi'am creat'o, si mai sthiu ca tot eu o pot face mai buna! ma lupt cu mine, si cu voi! am sa reusesc!

::: Stiu ca acum mi'as putea imprima o carte de vizita: "E. L. , specialist in paradise pierdute!" Si sthiu ca tot ce am reusit a fost sa le dau altora o impresie gresita despre mine!