Trece o libelula, trece si un om . . .

Tot ce este in sfera materiala - inclusiv gindurile, sentimentele si emotiile, care nu au soliditate, dar opereaza in ea - este conceput "sa treaca". Trece frumusetea unei flori, dar si copilaria unui om. Trece un sentiment de iubire, dar si unul de ura. Trece un gind de bucurie, dar si unul trist. Trece o libelula, dar trece si un om. Totul este intr-o stare de "trecere"; fiecare lucru, fiinta, gind sau sentiment se regasesc in aceeasi stranie calatorie pe aici sau pe oriunde in Univers si fiecare se poate numi... calator. Calatori prin mintile noastre sint gindurile si calatoare ne sint sentimentele. Calatoare sint pasarile, dar si florile, si pietrele, si propriul nostru trup. Cind ne vom gasi in trairea lucida a trecerii si vom accepta aceasta ca pe o expresie fireasca a Vietii vom putea bloca mai putine resentimente in memorie, mai putine regrete si suferinti, cum vom accepta simpla noastra stare de trecatori... Atunci ne vom putea simti in vietile noastre ca intr-o continua meditatie. Vom privi iubirea care ne-a cuprins azi ca pe un calator minunat, constienti de faptul ca si el... trece. Vom putea privi spre tot ce nu ne-a placut, spre tot ce am crezut a fi fost gresit, spre toate vinovatiile, ori suferintele cu ochiul celui ce vede in meditatie... trecerea. Toate au trecut, deja... Toate greselile noastre au disparut, toate iubirile fara de care credeam ca nu putem supravietui au fost pe aici... Au fost... Ce cautam, atunci, cu mintea prin ele? De ce sa ne intoarcem la cele ce au trecut si de ce sa intirziem cu mintea in obscuritatea unor suferinti si dureri care nu ne mai sint azi de folos? Ele au trecut de mult. Si tot ce gindim acum, in aceasta clipa, trece, de asemenea... Tot ce ni se intimpla in acest moment, trece... Numai credinta noastra in vesnicia acestor stari, ginduri sau experiente trecatoare le mentine in universul interior. Credinta ca sintem mereu nefericiti ne face locuitori ai nefericirii. Si, acolo, in lacasul ei, vom ramine prizonieri ai unor stari si evenimente trecute, in vreme ce toate bucuriile din prezent vor trece pe linga noi ca sunetul pe linga urechea surdului. Constienti de faptul ca trecerea este parfumul care ne alinta in fiecare experienta ca o esenta pura, ne dam libertatea de a vedea clar cum vin toate si trec toate. Si, cind devenim constienti de faptul ca tristetea de dimineata s-a scuturat ca roua, ca soarele de la prinz a apus in aceasta seara, ca noaptea s-a topit pentru a-i face loc noii zile, ne trezim intr-o stare de libertate incredibila. Orice suferinta avem acum, trece. Aceasta este natura reala a oricarei experiente. Sa iesim din teminitele trecutului. Libertatea se afla in mod fundamental in constiinta noastra. Ne privam de libertate atunci cind ne inchidem in propriile trecuturi, or ne infricosam in fata viitorului care n-a venit, inca... A sti ca totul trece este o stare de cunoastere pe care ne-o putem darui noua insine pentru a gusta din marea prajitura a libertatii. Intr-o zi vom trece cu totii, la fel de usor ca un gind, la fel de simplu ca o floare, la fel de iremediabil ca o ploaie. Noi sfidam natura de cite ori retinem ceea ce, deja, a trecut... Sfidam legea experientei de cite ori raminem inchisi in resentimente, or in regrete. Viata este eterna. Noi trecem, trecem si iarasi trecem, ca toate lucrurile, ca toate gindurile, ca toare sentimentele noastre... Si, atunci cind permitem trecerea, permitem vietii sa straluceasca si ne dam noua insine iubire si libertate...