>>>Dacă ar trebui să-mi povestesc astăzi viaţa cuiva, aş putea-o face în aşa fel, încît m-ar considera o femeie independentă, curajoasă şi fericită. Nici vorbă: îmi e interzis să menţionez unicul cuvînt care e mult mai im­portant decît cele unsprezece minute — dragostea.
În timpul întregii mele vieţi, am înţeles dragostea ca pe un soi de sclavie consimţită. E o minciună: liber­tatea nu există decît în prezenţa ei. Cine se dăruieşte total, cine se simte liber iubeşte la maximum.
Şi cine iubeşte la maximum se simte liber.
Din cauza asta, în pofida a tot ce pot trăi, face, des­coperi, nimic nu are sens. Sper ca timpul să treacă re­pede, ca să mă pot întoarce la căutarea de mine însămi — întîlnind un bărbat care să mă înţeleagă, care să nu mă facă să sufăr.
Dar ce tot spun o prostie ca asta? În dragoste, ni­meni nu poate leza pe nimeni; fiecare dintre noi e răs­punzător pentru ceea ce simte şi nu putem da vina pe altul pentru asta.
M-am mai simţit rănită cînd i-am pierdut pe băr­baţii de care m-am îndrăgostit. Astăzi sînt convinsă de faptul că nimeni nu pierde pe nimeni, fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni.
Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda. <<< paolo coelho