Nu mai vreau...

Deja starea mea de rau si jena a devenit un subiect tabu in casa...sau era, pana azi... De azi s'a pus problema de o iesire la un spital...Asa, "in vizita". bine'nteles...cum maica'mea se crede deja doctor, a si pus diagnosticul : "oboseala cronica...sau elimina cauza care te face sa te simti rau" [nu are rost sa specific "cauza" pe care o crede ea] problema e ca, ma ingrijoreaza si pe mine starea asta, si poate chiar ar trebui sa consult un medic...moleseala, ameteli ici colo, stare de cacat...nicio urma de zambet...sincope'n respiratie ajunse pana la senzatia de sufocare sigura...oricum...poate sthiu si eu care e cauza...tuturor problemelor din viata mea, insa e mai presus de mine, de inima mea care inca functioneaza bine?!pe dracu, si aia bate cand vrea ea, pe ce ritm vrea ea! Uit cu zilele sa zambesc...uit cu zilele sa ma bucur de ceva cat de mic! bine, chiar nu am si nu gasesc nimic. Parca nici in el nu mai vad ce vedeam acum 1 an, acel ceva ce ma facea fericita...adica...am de foarte multe ori momente cand ma uit la el si ma incearca o perioada de tristete...urmata de : "mic, esthi trist...ce ai patit?te'am suparat cu ceva?" Mi'e si mie greu...simt ca o iau de la inceput cu el, iar acum de frica sau nu sthiu de ce...nu mai pot sa'i spun ce ma deranjeaza...Am incercat deja de 2 ori sa pun capat relatiei, si nu am reusit...de ce? nu stiu...ceva m'a oprit...poate frica de nou...poate mi'e frica sa o iau de la inceput...un inceput cu altcineva! si nu vreau sa mai aud texte d'alea, a la Max: "hai Lalaaa, lasaaaa...ca sthiu yo...vb prostii...cum pwla mea sa spui ca vrei sa te desparti de el si ca nu mai poti...ce vrajeeeli...la voi e marfa relatia, ca mereu stiti dupa o cearta ca o sava impacati" plus ca toate afirmatiile lui nu sunt adevarate...si mai sunt spuse si pe un ton ceva la genu: "vai ce proasta esthi u" ...si va rog nu'mi puneti ambitia la incercare...bine, ca doar nu o fac din ambitie, sau nu as face o sau nu am facut o...in fine...problema mea e ca : psihicul meu cedeaza usor usor...e ca si cum te'ar arde cineva intr'un crematoriu de viu ... asa e si la mine...cineva imi transforma sufletul intr'o pulbere de culoare gri...si ca sa fie tot perfect o si imprastie aruncand'o in mare ca sa nu se mai poata face un intreg niciodata! si gandeste'te ca, in timp ce esthi ars, poti simti dar si vedea tot... e groaznic...e ca in cele mai negre cosmaruri cand simti ca esthi alergat de cineva,ti'e frica, nu poti sa alergi si nici sa tipi, si desi iti dai seama ca doar visezi...nu te poti trezi ramand frica...asa e si la mine...si poate si la tine (ca tot am aflat ca citesti blogul) . Ce sa zic...viata e plina de surprize...dar si de momente in care te intrebi de ce mai traiesti...toate trec...problema e ca toate trec si o data cu ele...si noi!