Te gandesti la trecut...?

Ma gandeam ... in acest week'end petrecut departe de Bucuresti, la tot ce a fost, ce este si ce va fii! Am ajuns la concluzia ca despre viata mea, ca despre a multora, s'ar putea scrie o carte sau face un film...pe care nimeni nu are citi'o, respectiv, nu l'ar vedea...Dar ar fii cartea, filmul nostru! Ma gandeam la mine, la ce am fost si ce am ajuns sa fiu...schimbare radicala? niciodata...Gandesc la fel, poate doar putin mai matur, am aceleasi idei pe care nu le pot pune in practica...am mai multe ocazii de pe urma lor putand profita, dar pe care le ocolesc. Mai am o luna si fac 17 ani...nici nu sthiu cand au trecut, de ce au trecut, pentru ce au trecut. Sthiu doar ca eu, in mare, sunt aceeasi, eu ascunsa dupa o masca din ceramica, viu colorata... Zilele aseta m'am identificat[poate suna urat], cu vulcanii noroiosi...ma uitam la ei si ma regaseam intr'o mare mica masura! de ce? uita'te la ei... si daca ma cunosti ai sa'ti dai seama...vreau ca o data cu implinirea frumoasei varste de 17 ani sa descopar lucruri noi si frumoase care sa'mi poata aduce un zambet pe fata. Si acum imi aduc aminte, ca de pe la 7-8 ani imi doarea sa ajung cat mai repede la varsta de 16 ani...credeam eu ca e cea mai frumoasa...canci! mda...adevarul e ca varsta de 15-16 ani a fost ce mai frumoasa de pana acum... cu bune si cu rele...mai mult bune! mai ales vacanta de vara...alaturi de 'ubita! adica...au fost poate mai multe lucruri frumoase in perioada 28.12.'04 - 28.12.'05. decat in perioada '05-'06 respectiva 16-17 ani! a fost mai bogata in cunostinte, in zambete, in puritate...in iubire...in lucruri noi! adevarat...acum nu vad ce "nou" ar mai putea sa ma bucure! cunosc aproape tot de ce am nevoie ca sa sustin viata ce va urma... aproape! bine, aici e si vina mea, ca am vrut sa cunosc tot de la varsta asta...dar nu o vad ca pe o tragedie. Am invatat ca ambitia e mai presus de dragoste si mai presus de orice altceva...am invatat ca ambitia e tot ce iti trebuie ca sa poti merge mai departe [pt mine...nu vb de cei cu un handicap de exemplu, infirmi de ambele picioare dar care au ambitie sa mearga...e jenant...dar ambitia lor probabil e sa'si duca viata la bun sfarsit, asa cum sunt] ... am invatat ca trebuie sa profiti de fiecare ocazie in viata ca sa te afirmi...si sa profiti pana la capat [lucru pe care eu nu l'am facut...pt ca "iubesc"] Nu commentez. Am aflat ca nu am prieteni si nimeni din noi nu are...mai devreme sau mai tarziu o sa ne dam seama de lucrul asta... daca nu cumva ne'am dat seama deja dar continuam. Momentan viata de liceu nu mi se pare o chestie atat de reusita...depinde de liceu poate...dar si daca esthi intr'un liceu unde nu se face carte deloc, poate gandul ca o sa ai nevoie in viata de "cartea din liceu" te streseaza. E normal... cred ca abia intr'a 11'a o sa fie viata de liceu...pt mine... intr'a 11'a o sa fiu majora...cu parintii mai usor...nu ca acum nu mi'ar da destula libertate...dar e altceva... cu viata de noapte, cu acceleratia la maxim pe Dambovita in sus...Cu piciorul pe acceleratie... cu picioarele tremurand...la volanul masinii pe care ti'ai dorit'o sau nu...ce conteaza...am asigurat un Peugeot! [si totusi, un BMW la mana a doua macar] ... si...uite asa, imi vine sa'mi bag pwla in viata mea de aproape 17 ani...si mai ales: in ultimul an: fara numaaaaaaar!
brb ca mai am 1/4 din Busuioaca!