Tot tu.

[stare de cacat] Sunt deprimata... Am un nod in gat, mi'e greu sa respir. Nimic nu e cum ar trebui sa fie! Si totul din cauza ta! Ah, cat te urasc in clipa asta. De ce imi apari mereu in vis? De ce te vad in ochii oricarui barbat care ma priveste cu insistenta? De ce dracu` nu pot sa te uit? De ce dracu` te urasc? De ce tot ce fac e inutil? De ce nu te pot sterge din mintea mea? Esti ca o pata nenorocita de vin rosu pe o camasa din satin alb. Orice fac, nu scap de tine. Si m'ai obosit in ultimul hal! Ai dat buzna in viata mea, ai transformat totul in haos si ai plecat fara niciun cuvant.Te'ai reintors in lumea ta meschina, josnica, plina de minciuni. Toata viata ta, fiecare an, fiecare zi, fiecare clipa, fiecare amintire este o minciuna. Totul este construit pe minciuna. E un castel din carti de joc. Si nu stiu cum dracu` ai reusit sa ti'l inalti atat de sus, atat de impunator si impenetrabil, ca o fortareata. Atat de fragil si totusi atit de rezistent. Si ce se va intimpla cand, la urmatoarea rafala de vant venita din propriile'ti greseli, castelul se va ruina? Ce dracu` o sa se aleaga de tine? Praful! De ce ai tinut mortis sa imi transformi si mie viata intr'un nenorocit de castel din carti de joc? De unde ambitia asta nebuneasca? De ce distrugi tot ce atingi? Ma innebuneste gandul ca ai facut parte din viata mea, ca ti'am dat totul, ca mi'ai frant inima, ca am avut atata incredere in tine. Mi'a fost atat de bine ultimele saptamini. Incepusem sa uit. Dar nuuuuuu... Nu se putea sa fie totul ok! Trebuia sa ma suni, sa iti aud vocea, caine ce esti! Imi pot gasi atat de usor pe cineva care sa imi placa, cu care sa ma simt bine... Dar increderea?! Nu exista. Nu ai mai lasat nimic in sufletul meu, decat un mare vid, in care ma pierd si ma risipesc din ce in ce mai mult. Cum sa mai am incredere in cineva? Poate asta ai si vrut... La urma urmei, ce sens are? Ce sens are sa ma gandesc la tine, la mine, la tot? Si totusi esti mereu prezent in viata mea. DE CE? Lasa'ma sa traiesc, lasa'ma sa mor, lasa'ma sa iubesc, lasa'ma sa urasc, lasa'ma sa ma pierd in propria'mi uitare! Numai numele tau imi face rau, de parca o mie de lame ascutite mi'ar fi infipte de o forta nevazuta in inima si in pantece! As vrea sa existe o vraja, niste versuri, ceva, orice, care sa ma dezlege de nenorocirea asta in care m'ai lasat, atat de singura si pustiita. Am obosit de tine, m'am scarbit de mine. Totul e infern!