Cine dracu sunt eu sa imi fac rau mie insami?

Stateam ... cu o tigara in mana ... o lacrima in ochi si un Sprite in dreapta! [de retinut: Sprite] si ma gandeam , in nebunia mea, ca o sa am la un moment dat 50 si de ani ... [daca apuc] ... ca o sa ma doara toate :cap, gat, coloana vertebrala ["de care macar mentiona cata" si tin sa mentionez ca o am... pt mine, pt doi prieteni si pt ... ma repet ... pt mine! o am si o arat cui vreau x(], burta, ficatul [ficatul] picioarele, gleznele si talpile... si poate mainile! o sa ma doara oasele ... si o sa'mi rup paginile din cele 6-7 jurnale pe care le am, o sa le dau foc gandindu'ma ce proasta am fost ca nu am sthiut sa ma bucur de copilarie ... de adolescenta ... de zambetul asta tamp de pe fata mea pe care inca mai am timp [cred] sa il cultiv ... si uite asa mi'a venit intrebarea : cine dracu sunt eu sa'mi fac rau?!

Am rezistat. Cu o rana imensa pe tendonul lui Ahile [si poate si de aceea imi doresc atat de mult acel tatuaj]. Pentru ca in tot drumul meu nu am intalnit decat oameni cu care am impartit putin din viata mea, de care "m'am despartit", dupa urma carora am suferit. Si ce am facut eu? M'am chinuit sa merg drept, sa mai si arat nepasatoare. Si in timp ce stateam , ma gandeam si incercam sa'mi "pansez" rani, si sa'mi acopar tendonul lui Ahile,mi'am dat seama ca o sa treaca. Tendonul se reface : mai devreme sau mai tarziu, mai frumos sau nu. [asta in ciuda legendei... inclin sa cred ca pana la urma ... nu moartea este sfarsitul acestei dureri]. Si mi'am cautat sufletul. Si am gasit acolo rani sangerande, pline de durere, de cruste care se desprind doar pentru a da voie puroiului sa iasa si sa improaste prima persoana care imi iese in cale si nu e asa cum vreau eu. Sunt rani pe care le duc cu mine de la 3, 4 ,10, 12 si 6 luni, 15 si 8 luni, si 10 luni, 16, 17 ani. Sunt rani peste care am facut altele. Sunt rani peste care am turnat spirt crezand ca usturimea o sa ma faca sa nu mai simt ca e altceva acolo. Mi'am adus aminte ca am invatat la anatomie despre inima. Si am vazut atunci in manual o mica punguta din muschi, artere si vene al carei singur rol este de a asigura pomparea sangelui in organism. Si unde e durerea aia mare? Unde sunt ranile pe care le duc cu mine in fiecare zi? De ce nu scrie nimic despre ele acolo? Eu le simt! Ma doare pieptul de greutatea care e acolo. Ranile si durerea nu sunt acolo. Pentru ca nu au ce cauta. Pentru ca nu exista. Pentru ca nu poti sa pui mana pe ele. Daca ar exista, as merge la farmacie si as cumpara rivanol si un plasture mare, mi'as sectiona partea stanga a pieptului, chiar peste sanul stang si as turna niste solutie acolo. Si as pune usor plasturele. Si as inchide la loc. Si as sta in pat doua zile. Si durerea ar disparea!Totusi, ce e acolo? Daca durerea nu e? Ce e acea povara pe care simti ca o duci cu tine in fiecare zi? Povara care nu iti da pace nici in autobuzele pline ochi ale capitalei? Ce e cu greutatea care te face sa crezi ca oamenii se uita insistent la tine si te judeca? De unde vine ura si furia imensa care te fac sa urli si sa tipi la cel pe care sustii ca il iubesti atunci cand a uitat sa'ti trimita mesaj ca "te iubeste" sau atunci cand a uitat ca faceti o luna si 16 zile si 3 ore? [banal] Durerea, furia, groaza, tristetea, singuratatea, dragostea, libertatea, linistea, fericirea, bucuria... toate acestea nu sunt reale. Ele exista pentru ca asa spun eu. Pentru ca asa au spus si altii inaintea mea. Dar nu pot sa pun mana pe ele, nu le pot atinge, nu le pot mangaia, nu le pot pansa. Si daca e asa, nu ma pot lovi, nu ma pot rani, nu ma pot extazia, nu ma pot face sa tremur sau sa tresalt. Eu pot sa aleg ce e in mine. Ce simt. Ce cred. Eu pot sa aleg lumea in care vreau sa traiesc si modul in care vreau sa fiu. Pentru ca astfel descopar cine sunt eu de fapt si care este puterea mea. Descopar ca atunci cand imi spun ca ziua de azi va fi excelenta - ziua de azi va fi excelenta. Doar pentru ca am zis eu ca asa o sa fie! Descopar ca atunci cand imi spun "Iar o sa ma cert cu x si o sa am o zi de rahat" - asa va fi. Si daca pot sa aleg intre frumos si urat, intre a ma simti bine si a ma simti rau - de ce sa nu aleg ca toate zilele mele sa fie extraordinare? De ce sa nu imi aleg o viata excelenta? De ce sa nu aleg sa fiu o persoana extraordinara?