marți, 31 iulie 2007

Ceva imi lipseste ...

... nu pot sa'mi dau seama ce. ceva nu mai e la fel. Nu pot sa zic: "mi'e rau" ... dar nici bine. E o stare de molesala data de schimbarea de vreme probabil, de trecerea f rapida: Bucuresti - Marea Neagra - Bucuresti. ceva imi lipseste si acela nu esti u. Imi place sa spun asta de fiecare data cand ceva imi spune ca am un gol imens in suflet. Si sincer, exact cum am mai spus cand m'am intors din Grecia: mi'am dat seama ca pot avea orice ... absolut orice. Cu toate astea, nu fac niciun pas in fata, dar nici in spate. Stationez de vreo 6 luni si chestia asta ma innebuneste. Aproape ca ma obisnuisem sa fac un pas in fata si doi in spate. Mi'era mai bine atunci, macar nu era stresant, sthiam ca va urma un declin. Acum ... ["e un fel de pula mea"] ... vreau altceva!

1 păreri:

un enfant de seize ans spunea...

da,ca atunc cand pleci de pe plaja si stii ca un tren te asteapta sa te duca ''acasa'' si nu vrei sa te desparti de ceea ce esti cand te afli la mare...pentru ca marea ne schimba pe toti...iar cand ajungi in apartamentul tau si iti desfaci bagajul,orasul iti sugruma lungile respiratii ce le-ai castigat atat de scump in vama...chiar daca mai ai nisip in tenisi,nimic nu mai e ca pe o terasa la rasarit cu un bacardi brezeer intr-o mana si o tigara in cealalta