Apocalipsa afectiva ...

nu sthiu ce mai e de spus ... nu stiu cum sa formulez ... ideea e ca nu ma mai pot uimi cu nimic ... ma astept de la mine la orice ... uneori cred ca suntem de fapt doua ... poate chiar 3 ... 3 personalitati diferite, 3 femei diferite cu reactii diferite ... reactii care daca par tampite si absurde ... rautacioase sau normale ... mereu, dar mereu o sa aiba o explicatie ... mai usor de inteles sau mai greu ... mai logica ... sau din contra ... ilogica ... dar explicatie care pe mine ma face sa merg mai departe asa cum am facut si pana acum ... cert e ca nu vreau sa fac rau ... pt ca nu am motive ... sau poate motive ar fi ... insa nu despre asta e vb ... sunt f putine persoane care au scapat ... fie ca am vrut fie ca astept sa treaca timpul ... dar sunt si persoane care consider ca m'au ranit acum mult timp sau putin, dar care au facut multe alte lucruri bune dupa aceea ... in fine ... ca de obicei ... nu stiu unde vreau sa ajung ... de fapt ... stiu ... ideea e ca ce s'a intamplat nu a fost o rautate ... am plecat din simplul fapt ca am ajuns sa fac tot ce simt, cand simt si fara sa ma gandesc ca poate ... poate chiar ranesc ... si asta tot "datorita" voua am reusit sa invat ... mi'am luat doctoratul!

... si chiar nu e momentul sa ma scuz... si nici nu vreau asta ... nu simt nevoia sa o fac ... chiar deloc ... nu e vina nimanui!