si uite asa , azi, la 9 dimineata ma duc la cimitir ... ce mult s au schimbat lucrurile in ulimele 2 luni ... maine e parastasul de 40 de zile ... parca ieri auzeam reprosuri: "mda... acum ai si u o scuza ca e bunica'tu bolnav" ... ce bine era atunci ... macar de as fi avut o scuza ... pfuai ... cum se schimba tot in asa de putin timp ... o luna si ceva si tot se prabuseste ... si uite ... uite acum chiar nu pot sa zic ce ma caracterizeaza: "asta e ..." nu pot ... ar fi o "mascarada" ... si cu o mascarada s'a incheiat tot acum o luna si ... nu trece zi fara sa am lacrimi in ochi ... si nu trece zi fara sa'mi fie dor de tine ... si nu stiu de ce spun toate astea ... dar ... simt ca nu intereseaza pe nimeni ... asa cum e si normal ... poate ... mai bine ma descarc "la toata lumea" decat sa imi spun oful la o singura persoana! asa de multe s'au schimbat ... si mi'e asa dor ... vreau sa am 8 ani si sa nu sthiu exact cine sunt si ce se petrece cu mine ... si nu vreau sa mai stiu ce inseamna sa miroasa in casa a mancare pt pomana ... si nu vreau sa mi se mai dea sa gust din mancarea pt pomana ca sa imi dau cu parerea daca mai trebuie sare sau piper sau ... dracu sa ma ia ... nu vreau sa cred ca traiesc ... Te iubesc, Munule!