RÂNDURI DE DRAGOSTE . . . MOARTĂ

Fost-ai odată
Cel ce mi-a lăsat urechea sărata
De o şoaptă dejucată. . .
De altădată.

Pupila mi se dilată de o culoare rară-amară
De odinioară . . .

Gura se contractă
De lipsa sărutării - constantă

Braţul mi se-doaie
Sub frânturi de ploaie

Trupul meu e plin, filon de scânteie
La gândul că ne vom îmbrăţişa în mare

De-aş putea, ţi-as devora amintirea
Dar e o idee virtuală,
Căci eşti mai presus decât firea!

(Tamara Ocu)