O mana nevazuta pare ca pune intamplarile cap la cap!

Nu vreau sa fiu egoista. Nu vreau sa'mi dau seama ca am inceput noul an gandindu'ma la ce a fost, la ce n'a fost sau la ce as fi putut sa fac sau sa zic ca sa fie altfel... Si nici nu vreau sa raman agatata de felul in care ma simt. Pur si simplu, nu vreau. Vreau sa ma simt ca inainte, ca acum cateva luni bune, cand simteam ca traiesc, ca respir. Ce iti e si cu memoria asta. Se gaseste in cele mai inoportune momente sa te faca atent la ea. Sa iti dea semne ca macar ea nu uita. Imi amintesc perfect clipele acelea. "De ce ?". "Pentru ca erai vie"....da, asa e. Eram vie...
Eram vie si vesela si nu'mi pasa de nimeni.
Nu trebuia sa'mi ascund gandurile, sentimentele...